Strada Franceza / French Street , Bucharest,Romania

Strada Franceză porneşte din zona Piața Unirii şi se termină la intersecţia cu strada Calea Victoriei (fostă podul Mogoşoaiei). Prima secţiune, cea de la Curtea Veche, este amintită în anul 1649 sub numele de „Uliţa Curţii”, apoi „Podul cel Mare din Curtea Veche” (1763), „Podul Curtea Veche” (1804) şi „Uliţa Curţii Vechi” (1854). Cea de-a doua secţiune, care se desfăşoară între Calea Victoriei şi strada Smârdan, a purtat şi ea numeroase denumiri: „Uliţa cea Domnească” în 1690, „Uliţa Işlicarilor şi Boiangiilor” la 1804, nume dat după meşterii şi negustorii de vopseluri şi işlice.
În sec. XVIII, sub domnia lui Constantin Brâncoveanu, strada se prelungeşte cu fragmentul dintre str. Nicolae Tonitza şi Calea Victoriei (zona cu Muzeul de Istorie) şi asta pentru că voievodul îşi clădise pe locul Bălăcenilor un mare han. Strada care venea dinspre Poarta de Sus a Curţii Domneşti devine astfel „Podul de la casa Domniţei Văcărescu la Curtea Veche”.
Strada Franceză a fost printre primele străzi pavate din Bucureşti chiar înaintea bulevardului Elisabeta.
Când pe această uliţă şi-a stabilit reşedinţa consulul Franţei la Bucureşti, tinerimea bucureşteană progresistă a cerut numaidecât schimbarea numelui străzii în „Uliţa Franţuzească”.
După 1867, când se uniseră deja cele două secţiuni, este redenumită Carol, după numele suveranului Carol I, păstrându-l până după abolirea monarhiei, la data de 30 decembrie 1947. În 1949, ca o supremă batjocură, se dă străzii ce amintea de primul rege al românilor un nume care evoca distrugerea monarhiei: 30 decembrie.
Imediat după 1989, în graba de a şterge urmele dictaturii comuniste, străzii i s-a atribuit numele politicianului Iuliu Maniu (1873-1953), prim-ministru al României, președinte al Partidului Naţional-Ţărănesc, deţinut politic după 1947 care a decedat în închisoarea politică de la Sighet.
În 2007, socotindu-se probabil că acest personaj istoric merită un bulevard, i s-a redat străzii numele istoric de Franceză, pe care îl poartă şi astăzi.
De numele acestei străzi se leagă unul dintre cele mai tragice evenimente ce au afectat capitala: marele incendiu pornit, după cum spune maiorul Dimitrie Papazoglu: „în ziua Sfintei Învieri, anul 1847, la 12 ore, în miezul zilei”. Peste 2000 de clădiri, mai bine de o treime din oraş, a căzut pradă flăcărilor pornite din casele stolnicesei (soţia dregătorului domnesc) Drugănescu, aflate chiar lângă biserica Sf. Dimitrie. Focul îl iscase fiul stolnicesei care, tot Papazoglu ne povesteşte: „luând un pistol plin, al tatălui său, a mers în şopron, unde se ţinea trăsura, ca să nu-i vază nimenea isprava, şi a descărcat pistolul în tavanul şopronului. Podul, fiind din paie, a luat foc îndată şopronul şi grajdul”
French Street Union Square area starts and ends at the intersection with Victoria Avenue (formerly Bridge Mogosoaiei ) . The first section , the Old Court , is mentioned in 1649 as the ” street of the Court ” , and ” Bridge the Great Old Court ” ( 1763 ) , ” Bridge Old Court ” ( 1804 ) and ” street of Old Court ” ( 1854 ) . The second section , which runs between Victoria Avenue and street Smârdan , she wore many names : ” The street of the Royal ” in 1690 , ” The street Işlicarilor and Dyer ” 1804 , name given by craftsmen and merchants paint and işlic . In sec . XVIII , the reign of Constantin Brancoveanu street extends fragment of St. Nicholas Tonitza and Victoria ( the Museum of History ) and that’s because their prince had built a large inn Balaceni place . Street coming from the gate of the Royal Court becomes the ” Bridge to the Old Court House Văcărescu Lady ” . French Street was among the cobbled streets of Bucharest just before Elizabeth Avenue . When on the street and took up residence Consul of France in Bucharest , Bucharest Youth urged necessarily progressive change in the street name ” street of the French ” .